PROZELIT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană cîștigată de curînd pentru o credință, o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. Trimis să facă prozeliți printre grecii din Rusia, de-abia ajuns la Odesa, a fost arestat de poliție. GHICA, S. 95. Luxul, acum, își avea prozeliții săi în toate clasele societății. FILIMON, C. 202.