prozelítă s. f., pl. prozelíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROZELÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) rel. Persoană convertită de curând la o altă credință; neofit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau concepții; neofit. /<fr. prosélyte, lat. proselytus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROZELÍT, -Ă s.m. și f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prozelít s. m., pl. prozelíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink