protopopí, protopopésc, vb. IV (înv.) a exercita funcția de protopop (de șef al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOPÓP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /<sl. protopopu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOPÓP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

protopóp s. m., pl. protopópi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink