PROSTAC adj. (Mold.) 1. Simplu. (Substantival) Din cei prostaci de multe ori mari au deprins a face minuni. DVS, 12^v. Acesta, născut din țărani și prostaci și prostac fiind, să pusă a sluji la mănăstire. DVS, 15^v. 2. De calitate inferioară. Purta haine mijlocii si prostace. DOSOFTEI, VS. 3. Neinstruit, neștiutor. (Substantival) Iaste în locul prostacului ce nu-nțeleage limba cărții. DPSR, II^v. Dară ce sînt eu un prostac sau de unde aș hi eu învățat. DOSOFTEI, VS. Sau singur din capul său au scornit-o, sau de ea vreun prostac însă zavistuitoriu ... au aflat-o. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol., scr. prostak. Cf. s u r u m a n (1).