Definiția cu ID-ul 423783:
Arhaisme și regionalisme
proslăvitură, proslăvituri, s.f. (înv.) 1. proslăvire, lăudare, cinstire, slăvire, elogiere, preamărire, glorificare. 2. ajutor dat cuiva; binefacere.
proslăvitură, proslăvituri, s.f. (înv.) 1. proslăvire, lăudare, cinstire, slăvire, elogiere, preamărire, glorificare. 2. ajutor dat cuiva; binefacere.