2 definiții pentru proslăvitură
Explicative DEX
proslăvitură sf [At: CORESI, EV. 464 / Pl: ~ri / E: proslăvi + -tură] (Îvr) 1 Proslăvire (1). 2 Binefacere.
Arhaisme și regionalisme
proslăvitură, proslăvituri, s.f. (înv.) 1. proslăvire, lăudare, cinstire, slăvire, elogiere, preamărire, glorificare. 2. ajutor dat cuiva; binefacere.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proslăvitură
proslăvitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||