proptire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: propti] 1 Punere a unui element de susținere pentru a sprijini un gard, un zid, o construcție etc. 2 (Înv; fig) Argumentare. 3-4 Rezemare de ceva. 5 Apăsare puternică, pentru a împiedica intrarea sau ieșirea cuiva. 6 Imobilizare. 7 Sprijinire în vederea unui efort. 8 Înțepenire. 9 Luare a unei poziții rigide și provocatoare în fața cuiva. 10 (Îvr; fig) Recurgere la sprijinul cuiva pentru a obține ceva. 11 (Îvr; fig) Folosire a unei proptele (1). 12 (Reg; fig) Refacere după o boală.