propagare sf [At: HELIADE, O. I, 360 / Pl: ~gări / E: propaga] 1 (Înv) Înmulțire prin reproducere Si: (înv) propagație (1). 2 Transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții etc. Si: (înv) propagație (2), (îvr) propăgăciune (1). 3 Transmitere a unor acțiuni, elemente, surse etc. fizice, din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită Si: (rar) propagație (3). 4 Fenomen fonetic care constă în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvânt și în repetarea sunetului în cuvânt. 5 (Pgn) Recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc. pentru a le răspândi Si: (înv) propagație (4), (îvr) propăgăciune (2).