PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁRE s. 1. v. difuzare. 2. v. răspândire. 3. împrăștiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. v. propovăduire. 5. (BIS.) predicare, propovăduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei; răspândire, transmitere; propagație. 2. Fenomen fonetic constând în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvânt și în repetarea sunetului în alt cuvânt. [< propaga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

propagáre s. f., g.-d. art. propagării; pl. propagări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁ, propag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁ vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spațiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, v. răspândi. 4. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. v. propovădui. 6. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume creștinismul.) 7. a împrăștia, a răspândi, (livr.) a disemina, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁ vb. v. înmulți, prăsi, procrea, crea, reproduce.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROPAGÁ propág tranz. 1) A face să se propage; a răspândi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicații, concepții etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a răspândi în rândul maselor largi; a populariza; a propovădui. /<fr. propager, lat. propagare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PROPAGÁ pers. 3 se propágă intranz. 1) (despre lumină, sunete, căldură, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spații tot mai largi; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informații, publicații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se răspândi. /<fr. propager, lat. propagare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. A (se) răspândi, a (se) populariza. ♦ A (se) transmite; a (se) împrăștia. [P.i. propág. / < lat. propagare, cf. fr. propager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza. II. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia. (< fr. propager, lat. propagare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

propagá vb., ind. prez. 1 sg. propág, 3 sg. și pl. propágă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

propagà v. 1. a înmulți prin reproducere: a propaga o specie într´o țară; 2. fig. a răspândi în jurul său: a propaga instrucțiunea.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*propág, a v. tr. (lat. propagare, id., rudă cu îm-ping, com-pact, pact, pace, pagină, par). Înmulțesc pin [!] reproducere: a propaga o specie de pomĭ, de animale. Fig. Răspîndesc, întind. V. refl. Mă răspîndesc: arboriĭ, boalele [!], ideile, lumina, sunetu se propagă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*propagațiúne f. (lat. propagátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminiĭ și sunetuluĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink