PROMÉȚIU (< germ.; {s} n. pr. Prometeu) s. n. Element chimic (Pm; nr. at. 61, m. at. 145) din familia lantanidelor; obținut pe cale artificială la fisiunea izotopului U ²³⁵ în reactoarele nucleare. Este radioactiv; cel mai stabil izotop P¹⁴⁵ are perioada de înjumătățire de c. 18 ani. Izotopul P¹⁴⁷ este folosit la luminofori și la bateriile atomice miniaturale.