PROHOD s. n. 1. Slujba înmormîntării la creștini. Prohodul tuturor popilor din lume desigur n-ar fi fo-st așa de plicticos, așa de nesuferit ca explicarea înceată și monotonă a acestui savant. PĂUN-PINCIO, P. 111. Un arhiereu încongiurat de un numeros cler slujea prohodul. NEGRUZZI, S. I 254. ♦ Slujba și cîntările care se fac în vinerea paștilor la denie. Vineri, cînd s-a slujit prohodul, el, din toate glasurile care au cîntat... a simțit limpede doar glasul ei. CAMIL PETRESCU, O. nII 77. 2. Înmormîntare. Un cortej de prohod s-arată în vîrful scării pe a căria trepte se întinde încet, coborîndu-se. NEGRUZZI, S. III 379.