PROFIL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva privite dintr-o parte. Întoarse iar capul. Îi priveam profilul gingaș. SADOVEANU, O. VIII 11. Cu coada ochiului vedeam profilul Clarei atît de frumos. GALACTION, O. I 102. O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil. EMINESCU, O. IV 195. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. Îl cerceta acum din profil, printre pleoapele micșorate. C. PETRESCU, O. P. I 124. ♦ Portret, figură. Profilul omului nou. 2. Înfățișare, aspect, formă, linie care conturează un relief. Peisajul fantastic al Roșiei Montane își proiectează pe cer profilul vulcanic. BOGZA, Ț. 85. Se pierdea în albastrul cerului, ca o sîrmă încrețită, profilul unor munți...înalți. GALACTION, O. I 208. Va depune țigara pe marginea scrumierii și va ridica ochii la profilul Călimanului. C. PETRESCU, O. P. I 109. 3. Fel, mod de organizare a unei instituții, întreprinderi etc. Profilul Institutului de lingvistică al Academiei R.P.R. 4. Conturul unei secțiuni plane (transversală, longitudinală etc.), al unui obiect, al unui edificiu, al unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 5. Desen care reprezintă o secțiune verticală într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele pînă la care trebuie să se întindă o lucrare. 6. Profil de galerie de mină.Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc.