procurator m. 1. magistrat roman, locțiitorul împăratului în provincii: Pilat era procuratorul Iudeii; 2. magistrat în unele republici italiene din evul-mediu (Veneția, Genova); 3. Jur. cel ce are puterea de a lucra pentru altul: părțile interesate vor putea fi reprezentate prin un procurator.