PROCLAMA, proclam, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn, a aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. La 24 ianuarie 1859 a fost proclamată Unirea Principatelor. ▭ Ai de la Izlaz au proclamat revoluția. CAMIL PETRESCU, O. II 213. Unii din membrii noului guvern proclamat.... au intrat în tratațiuni cu o comisiune. GHICA, A. 26. ♦ A învesti în mod oficial cu calitatea de..., a declara. Eminescu a fost proclamat membru de onoare post-mortem al Academiei. SADOVEANU, E. 76. Eu proclam pe Manoil șeful nostru. BOLINTINEANU, O.394. Mitropolitul și episcopii.. salutînd pre doamna Ruxanda de regentă în vremea minorității fiului ei, proclamară pre Bogdan de domn. NEGRUZZI, S. I 160. ◊ Refl. pas. La 4 octombre 1705, Stanislav Lescinski și soția sa... se încoronară și se proclamară rege și regină Poloniei. NEGRUZZI, S. I 178. ◊ Refl. (Ironic) Pedantismul s-au încuibat între noi și ne-am proclamat toți scriitori mari. RUSSO, S. 164. 2. A susține, a afirma sus și tare, deschis, cu convingere, în public. Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. – Prez. ind. și: (învechit) proclamez (MACEDONSKI, O. I 251, ALECSANDRI, P. I 125).