Din totalul de 21 sunt afișate 20 definiții pentru privilegia, privilegiat   conjugări / declinări

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT adj. v. părtinit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT adj. v. autorizat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Privilegiat ≠ neprivilegiat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (Fig.) Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. [Pron. -gi-at. / cf. fr. privilégié].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent. (< fr. privilégié)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiát adj. m., s. m. (sil. -gi-at), pl. privilegiáți; f.sg. privilegiátă, pl. privilegiáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiat a. 1. care se bucură de un privilegiu: clase privilegiate; 2 fig. care e înzestrat cu vr’un dar natural. ║ m. cel ce se bucură de un privilegiu.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*privilegiát1, -ă adj. (fr. privilégié, it. privilegiato). Care se bucură de un privilegiŭ: om privilegiat, societate privilegiată. Fig. Bine înzestrat de natură, de soartă: privelegiat [!] al naturiĭ. Creditor privelegiat, care trebuĭe plătit în aintea [!] altora. Subst. Un privelegiat [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. În original, greșit: priveligiat, -ă; Var.: privelegiat. - LauraGellner

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIA vb. v. părtini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIVILEGIÁ ~éz tranz. (persoane) A susține în mod abuziv acordând privilegii (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a favoriza; a proteja. /<fr. privilégier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ vb. tr. a acorda un privilegiu; a favoriza. (< fr. privilégier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. privilegiéz, 3 sg. și pl. privilegiáză, l pl. privilegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. privilegiéze; ger. privilegiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegià v. a acorda un privilegiu.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink