privilegia [At: (a. 1829) URICARIUL VIII, 108 / P: ~gi-a / V: (înv) ~eghia, ~lighia, ~ligia / Pzi: ~iez / E: fr privilégier, it privilegiare] 1 vt (Asr; c. i. oameni, comunități umane, instituții etc.) A acorda un privilegiu (1). 2 vrp (Înv; îf priviligia; d. publicații) A fi autorizat să apară. 3 vt (Jur) A supune unui privilegiu (5) sau unei preferințe de altă natură.