PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIVILEGIÁ ~éz tranz. (persoane) A susține în mod abuziv acordând privilegii (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a favoriza; a proteja. /<fr. privilégier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIÁ vb. tr. a acorda un privilegiu; a favoriza. (< fr. privilégier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVILEGIA vb. v. părtini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

privilegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. privilegiéz, 3 sg. și pl. privilegiáză, l pl. privilegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. privilegiéze; ger. privilegiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink