privativ, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr privatif, lat privatius] 1-3 a (Liv) Care lipsește pe cineva (de un avantaj sau) (de un drept care i se cuvine ori) de ceva necesar. 4 a (Liv) Care arată o privațiune. 5 sn, a (Lin) (Afix) care exprimă lipsa ori excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază.