pritoci [At: CANTEMIR, I.I. II, 328 / V: (înv) ~tăci, ~ist~, (reg) petro~, pitro~, pli~, potrici, pret~ / Pzi: ~ocesc / E: bg приточа] 1-2 vtrp (C. i. vinul) A turna dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund Si: (reg) a preface, a prefira. 3 vt (Olt; îf pitroci) A fi bețiv. 4 vt (Pgn; c. i. lichide) A turna dintr-un vas în altul Si: a transvaza. 5 vt (Reg; îf pitroci; c. i. țuica) A rafina a doua oară. 6 vt (Mol; Buc; îf petroci; c. i. tortul de cânepă) A spăla turnând leșie în butoiul în care se află și scurgând-o prin cep. 7-8 vtrp (C. i. zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră) A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă Si: a vântura, (reg) a premeci. 9 vt (Rar; c. i. un lichid) A învolbura. 10 vt (Rar; pgn; c. i. materii, obiecte etc.) A muta dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta. 11 vt (Reg; pgn; îe) A pitroci limba (sau vorbele) în gură A vorbi încurcat sau nedeslușit. 12 vt (Reg; pgn; îae) A trăncăni. 13 vt (Reg; pgn; îae) A nu fi ascultat. 14 vt (Mun; fig; îf pitroci; c. i. oameni) A cicăli.