principat sn [At: (a. 1773) IORGA, S. D. VII, 40 / V: (înv) ~nțip~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat principatus] 1 Teritoriu guvernat de un suveran care poartă numele de principe¹ (1). 2 (Lpl; determinat prin „române”, „dunărene” etc.) Nume sub care erau cunoscute împreună Țara Românească și Moldova, înainte de unirea din 1859. 3 Demnitate de principe¹ (1). 4 Orânduire de stat din Roma antică, instituită de August, care concentra în mâna împăratului puterea militară, civilă și religioasă.