primă (< lat. primus „cea dintâi”) 1. Cel mai mic interval* posibil în muzică format între două trepte* de aceeași înălțime*, adică format prin repetarea notei date (v. unison). P. se notează cu cifra 1 și poate fi de două feluri: p. perfectă și p. mărită având o mărime de 1 semiton* cromatic. Se notează 1 + 2. 2. Treapta* întâia la o treaptă dată, la un sunet dat. 3. Vocea (2) cea mai acută a unei categorii de instr. sau a vocilor (1) umane, care execută partea – uneori cea mai importantă – a țesăturii muzicale (soprană p., tenor p., vl. p., fl. p. etc.).