primordialitate sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 15/4 / P: ~di-a~ / Pl: ~tăți / E: primordial + -itate] 1-4 Importanță primordială (1-4) pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva. 5-8 Situație, stare pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva. 9-10 Situație, stare a ceva care are întâietate Si: întâietate, primat³, prioritate, (nob) primordialism.