pricopseală sf [At: NECULCE, L. 66 / V: proc~, (înv) prăc~, prec~ / Pl: ~eli / E: pricopsi + -eală] 1 (Înv) Știință de carte Si: învățătură. 2-3 (Înv; îe) A lua (sau a da, a avea) pe cineva pe (sau spre, de) ~ A lua (sau a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. 4 (Pop) Situație materială bună Si: bogăție, bunăstare. 5 (Pop) Câștig obținut prin mijloace abuzive, incorecte Si: chilipir. 6 (Înv; irn; determinat de „mare”, „nici o” etc.) Faptă dusă până la capăt. 7 (Înv; irn; determinat de „mare”, „nici o” etc.) Consecință a unui fapt Si: folos, ispravă, lucru, treabă, (fam) scofală, (reg) pricoapsă.