PRÍCE s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÍCE s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
príce s. f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziție, contradicție. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potci › poci, și pritce, s. f. (parabolă), înv., din același cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreț); pricitor, adj. (arțăgos, scandalagiu); pricină, s. f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaș, s. m. (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuiește); pricinuitoare, s. f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s. m. (acuzat).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
príce s. f., pl. prici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIC, -Ă, prici, -ce, adj. (Reg.; despre vite) Cu pete albe și negre, bălțat.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIC adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink