PREZUMTIV s. n. (cf. lat. praesumptivus, it. presuntivo, fr. présomptif): mod al verbului (personal, predicativ, compus), care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. Are două forme temporale: prezentul, timp specific alcătuit din viitorul I, conjunctivul prezent (cu auxiliarul fi invariabil) și condițional-optativ-potențialul prezent al verbului a fi + gerunziul verbului de conjugat (voi fi cântând, să fi cântând, aș fi cântând etc.) și perfectul, timp nespecific, omonim cu viitorul anterior, cu conjunctivul perfect și cu condițional-optativ-potențialul perfect, alcătuit deci din aceleași structuri ale verbului a fi+ participiul verbului de conjugat (voi fi cântat, să fi cântat, aș fi cântat etc.), dar cu sens de probabilitate a acțiunii verbului.