PRETERIȚIUNE (< fr. prétérition < lat. praeteritio, omisiune) Procedeu retoric prin care oratorul declară că lasă la o parte unele argumente, despre care totuși vorbește, pentru ca, prin acest mijloc, să le strecoare mai sigur în convingerea auditorilor. Ex. "Spre a vă hotărî în aceasta nu voi vorbi de puterea lui Filip, deoarece ar trebui să arăt că el a devenit puternic prin noi, nu printr-însul; ci voi vorbi de persoana lui, ca să vă convingeți cît e de slab în realitate. (DEMOSTENE, A doua Olintiacă)