pretenție sf [At: CANTEMIR, IST. 163 / V: (înv) ~ede~ (S și: predenzie), ~nsie, ~nsione, ~nsiune, ~ion (S și: pretenzion) sn, ~iune / Pl: ~ii / E: lat praetensio, -onis, ger Prätension, Prätention, fr prétension] 1 Revendicare a unui drept sau a unui privilegiu de către cel căruia i se cuvine. Si: (înv) pretenderimă, (îvr) pretândă. 2 (Îvr; îe) A cere ~ii A cere despăgubiri pentru un prejudiciu suferit. 3 Convingere nejustificată sau exagerată despre sine ori despre propriile acțiuni. 4 Cerință ca pretenția (3) să fie împărtășită sau acceptată. 5 Opinie despre ceva sau cineva. 6 Afirmație nedovedită sau neîntemeiată despre ceva sau cineva. 7 Dorință ambițioasă Si: năzuință (2), aspirație. 8 Ambiție nejustificată Si: veleitate. 9 (Fig; lpl) Aere de superioritate Si: ifose, fumuri, (înv) pretenderisire (4), pretențiozitate 10-11 (Îljv) Cu ~ii (sau cu ~) (Care este) cu aere de superioritate, de infatuare. 12-13 (Îal) (Care se manifestă) cu o falsă aparență de rafinament. 14-15 (Îla) Fără ~ (sau fără ~ii) Care este (lipsit de artificialitate sau) foarte modest. 16 (Îla) Cu ~ de... Care vrea să pară... 17 (Îal) Care ar vrea să fie... corectat(ă)