PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Îndeplinirea unei munci gratuite, de scurtă durată (care poate fi răscumpărată și în bani), pentru efectuarea unor lucrări de interes obștesc (reparare de drumuri, construire de poduri etc.); impozit care reprezintă răscumpărarea în bani a acestei munci. [Țăranului] să-i vorbești despre lucruri pipăibile. Ce-l doare pe el. Adică jandarmul, notarul, pămîntul, birurile, prestația. C. PETRESCU, II 138. Știa că pîrăște picherului oamenii care nu ies la prestație. POPA, V. 82. 2. Faptul de a presta o activitate, de a-și pune serviciile la dispoziția cuiva. Prestațiile întreprinderilor comunale către populație. – Variantă: (învechit) prestațiune (KOGĂLNICEANU, S. A. 142) s. f.