PREROMANTÍSM (< fr.) s. n. Curent artistic apărut în a doua jumătate a sec. 18, care prefigurează romantismul, marcând principalele direcții ale evoluției sale ulterioare și afirmându-se ca o încercare de a scoate arta de sub rigorile clasicismului și neoclasicismului. P. se caracterizează prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. Unele dintre trăsăturile p., ca sensibilitatea, motivul ruinelor și al mormintelor, peisajele nocturne misterioase, singurătatea, deznădejdea cauzată de trecerea timpului etc. au pătruns și în literatura română de la începutul sec. 19. Reprezentanți: poeții lakiști, Walter Scott, Ed. Young, Th. Gray, Ossian, Chateaubriand, J.J. Rousseau, Volney, mișcarea „Sturm und Drang”, Ugo Foscolo, Herder, Schiller ș.a. V. romantism.