prefír, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Vest. Separ orĭ înșir fir cu fir saŭ foaĭe cu foaĭe ca să observ orĭ să simt maĭ bine: prefira foaĭe cu foaĭe și mormăĭa fleĭcĭ cătînd (Pan.), prefira cu nesaț aeru (CL. 1911, 4, 365). V. refl. Mă înșir, mă desfășor, defilez: începură să i se prefire pin gînd toate (CL. 1911, 4, 368). Mă împrăștiĭ, mă răspîndesc: umbrele seriĭ se prefiraŭ din întunecimea brazilor (CL. 1912, 6, 607). Mă strecor, mă furișez.