PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. (Livr.) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din it. prediletto (după predilecție).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce o plăcere deosebită; cu proprietatea de preferință deosebită; favorit. /<it. predilletto
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it. prediletto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCT adj. v. favorit, preferat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Predilect ≠ antipatic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prediléct adj. m., pl. predilécți; f. sg. prediléctă, pl. predilécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink