preferat, ~ă [At: DRLU / V: (înv) ~rit / Pl: ~'ați, ~e / E: prefera] 1 a Care este apreciat, ales sau dorit înaintea altuia, fiind considerat mai bun, mai valoros, mai important. 2 a Pentru care cineva manifestă o preferință Si: favorit. 3 smf Ființă pe care cineva o iubește mai mult. 4-5 a (Îljv) De ~ (În mod) preferabil.

PREFERAT, -Ă, preferați, -te, adj. Ales sau dorit înaintea altuia, apreciat ca mai bun; pentru care cineva are o preferință. Plecînd de jos, din Dorna, cineva mi-a adus un mănunchi de narciși... mi-am adus aminte că sînt florile dv. preferate. GALACTION, O. I 334. ◊ (Substantivat) Jules Verne e preferatul multora. STANCU, U.R.S.S. 34. Dintre toți copiii ea era preferata tantei Matilda. C. PETRESCU, C. V. 97. – Variantă: (învechit) preferit, -ă (ODOBESCU, S. III 49) adj.

PREFERAT, -Ă adj., s.m. și f. Favorit. [Cf. fr. préferé].

PREFERAT, -Ă adj., s. m. f. predilect. (< fr. préferé)

PREFERAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Ființă pe care cineva o preferă. /v. a prefera

preferit, ~ă a vz preferat

preferat adj. m., s. m., pl. preferați; f. sg. preferată, pl. preferate

PREFERAT adj., s. 1. adj. favorit, (livr.) predilect, (înv.) preaales. (Ocupație ~.) 2. adj., s. favorit. (Un elev ~; tu ești ~ul meu.)

PREFERAT adj., s. 1. adj. favorit, (livr.) predilect, (înv.) preaales. (Ocupație ~.) 2. adj., s. favorit. (Un elev ~; tu ești ~ meu.)

HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demnă este de preferat unei vieți rușinoase – Tacit, „Agricola”, 33.