PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCȚIE ~i f. Preferință deosebită. /<fr. prédilection
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCȚIE s. f. preferință pentru cineva sau ceva. (< fr. prédilection, lat. praedilectio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDILÉCȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. v. preferință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predilécție s. f. (sil. -ți-e), art. predilécția (sil. -ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink