opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

PRECUVÂNTARE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.

precuvântare sf [At: HELIADE, O. II, 337 / Pl: ~tări / E: pre- + cuvântare cf predoslovie] 1 (Asr) Prefață. 2 (Îvr; pex) Discurs.

PRECUVÂNTARE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.

PRECUVÂNTARE ~ări f. înv. Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; predoslovie; prefață; prolog. /pre- + cuvântare

precuvântare f. prefață. [Modelat după slavicul predoslovie].

PRECUVÂNTA, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.

PRECUVÂNTA, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.

precuvânta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: pre- + cuvânta] 1 (Îdt; c. i. opere scrise) A prefața. 2 (Îvr; c. i. discursuri) A ține.

PRECUVÎNTARE, precuvîntări, s. f. (Învechit) Cuvînt introductiv, prefață. Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea. CARAGIALE, O. VII 277. Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor, scîrbit îndată de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. ♦ (Neobișnuit) Cuvîntare, discurs. Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău, nu știu cînd. ALEXANDRESCU, M. 349.

*precuvintéz v. intr. (d. cuvintez). Cuvintez înainte de a intra în subiect.

*precuvîntáre f. (după pre-față). Prefață.

Ortografice DOOM

precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl. precuvântări

precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl. precuvântări

precuvântare s. f., pl. precuvântări

precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez, 3 precuvântează; conj. prez. 1 sg. să precuvântez, 3 să precuvânteze

precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvântează

precuvânta vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez, 3 sg. și pl. precuvântează

precuvînta vb., ind. prez. pers. 1 sg. precuvîntez (precuvintez)

Sinonime

PRECUVÂNTARE s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.

precuvîntare s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAȚĂ.

Arhaisme și regionalisme

precuvânta, precuvântez, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefață; a prefața. 2. (despre discursuri) a ține un discurs.

Intrare: precuvântare
precuvântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precuvântare
  • precuvântarea
plural
  • precuvântări
  • precuvântările
genitiv-dativ singular
  • precuvântări
  • precuvântării
plural
  • precuvântări
  • precuvântărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: precuvânta
precuvânta1 (1 -vân-) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precuvânta
  • precuvântare
  • precuvântat
  • precuvântatu‑
  • precuvântând
  • precuvântându‑
 singular plural
  • precuvântează
  • precuvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precuvântez
 (să)
  • precuvântez
  • precuvântam
  • precuvântai
  • precuvântasem
a II-a (tu)
  • precuvântezi
 (să)
  • precuvântezi
  • precuvântai
  • precuvântași
  • precuvântaseși
a III-a (el, ea)
  • precuvântează
 (să)
  • precuvânteze
  • precuvânta
  • precuvântă
  • precuvântase
plural I (noi)
  • precuvântăm
 (să)
  • precuvântăm
  • precuvântam
  • precuvântarăm
  • precuvântaserăm
  • precuvântasem
a II-a (voi)
  • precuvântați
 (să)
  • precuvântați
  • precuvântați
  • precuvântarăți
  • precuvântaserăți
  • precuvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • precuvântează
 (să)
  • precuvânteze
  • precuvântau
  • precuvântară
  • precuvântaseră
precuvânta2 (1 -vin-) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT207)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precuvânta
  • precuvântare
  • precuvântat
  • precuvântatu‑
  • precuvântând
  • precuvântându‑
 singular plural
  • precuvintează
  • precuvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precuvintez
 (să)
  • precuvintez
  • precuvântam
  • precuvântai
  • precuvântasem
a II-a (tu)
  • precuvintezi
 (să)
  • precuvintezi
  • precuvântai
  • precuvântași
  • precuvântaseși
a III-a (el, ea)
  • precuvintează
 (să)
  • precuvinteze
  • precuvânta
  • precuvântă
  • precuvântase
plural I (noi)
  • precuvântăm
 (să)
  • precuvântăm
  • precuvântam
  • precuvântarăm
  • precuvântaserăm
  • precuvântasem
a II-a (voi)
  • precuvântați
 (să)
  • precuvântați
  • precuvântați
  • precuvântarăți
  • precuvântaserăți
  • precuvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • precuvintează
 (să)
  • precuvinteze
  • precuvântau
  • precuvântară
  • precuvântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precuvântare, precuvântărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Cuvânt introductiv. DEX '09 DLRLC
    sinonime: introducere prefață prolog
    • format_quote Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea. CARAGIALE, O. VII 277. DLRLC
    • format_quote Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor, scîrbit îndată de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
    • 1.1. Cuvântare, discurs. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cuvântare discurs
      • format_quote Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău, nu știu cînd. ALEXANDRESCU, M. 349. DLRLC
etimologie:
  • Pre- + cuvântare DEX '09 DEX '98

precuvânta, precuvântezverb

  • 1. învechit A scrie, a face o precuvântare. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Pre- + cuvânta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.