precipițiu [At: LB / V: precepiș, ~iciu (Pl: ~uri), ~piț (Pl: ~țe), (reg) prețâpiș, prețipiș sn / Pl: ~ii / E: lat praecipitium, it precipizio, fr précipice] 1 sn (Înv) Prăpastie. 2 ain (Îf prețipiș) Abrupt. 3 sn (Trs; îf prețâpiș) Munte. 4 sn Cădere de la înălțime. 5 sn (Fig) Dezastru. 6 sn (Fig) Ruină. corectat(ă)