PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECIPÍȚIU s.n. (Latinism) Cădere de la înălțime. ♦ Abis, hău. ♦ Dezastru, ruină. [Pron. -țiu. / < lat. praecipitium, cf. fr. précipice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECIPÍȚIU s. v. abis, adânc, prăpastie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precipíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink