PREAMBUL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sînt expuse lucruri ce trebuie cunoscute înainte de a se intra în fondul chestiunii; introducere, precuvîntare, prefață, cuvînt înainte. Bănuiam că vorbele acestea erau numai un preambul. SADOVEANU, A. L. 169. Fără nici un preambul, am atacat problema care simțeam că nu poate fi amînată. IBRĂILEANU, A. 35. Nicolae Alexandru Nicolescu... vine într-o zi la mine și, fără nici un preambul, îmi zice. am venit să-ți aduc 15000 de lei... de cari dispune cum crezi. GHICA, S. A. 158. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care îi lămurește utilitatea sau necesitatea sau prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). Preambulul [proiectului de constituție] deschide îndată orizonul național. RUSSO, S. 121. – Pronunțat: pre-am-.