PREALABIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie spus, făcut, pregătit înainte de începerea unei acțiuni principale, care precedă, care e anterior. Se hotărî totuși să treacă pe la Dumescu... să schimbe numai două vorbe prealabile. REBREANU, R. I 255. Pentru ca să vă fac a ajunge la scopul d-voastră, sînt silit a vă supune mai întîi la oarecare examin... prealabil. ALECSANDRI, T. I 295. ◊ (Adverbial) Nu cumva să pleci încoace fără să mă anunți prealabil. CARAGIALE, O. VII 259. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întîi, mai înainte. Vartolomeu Diaconu ieși în săliță după ce a meșteruit în prealabil flacăra puțină a lămpii. C. PETRESCU, A. 283. În prealabil e obligat să ia contact cu amicii politici. REBREANU, R. I 172. Propunerile... să se trimită la toate secțiunile Adunării, spre a se studia în prealabil de toți deputații. KOGĂLNICEANU, S. A. 135. – Pronunțat: pre-a-.