10 definiții pentru «prealabil»   declinări

PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prealábil1 (pre-a-) adj. m., pl. prealábili; f. prealábilă, pl. prealábile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREALÁBIL adj. 1. v. anticipat. 2. pregătitor, preliminar, premergător, (rar) preparator. (Studii ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREALÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se realizează înainte; care precedă. ◊ În ~ dinainte. [Sil. pre-a-] /<fr. préalable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREALÁBIL, -Ă adj. Care trebuie zis, făcut, cercetat înainte de începerea acțiunii principale, înainte de a trece la ceva. ♦ În prealabil = mai întâi, mai înainte. [Cf. fr. préalable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREALÁBIL, -Ă adj. care trebuie zis, făcut etc. înainte de începerea unei acțiuni principale, înainte de a trece la ceva. ◊ care precedă, anterior; anticipat. ◊ (adv.) în ~ = mai întâi, mai înainte de... (< fr. préalable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prealábil adj. m. (sil. pre-a-), pl. prealábili; f. sg. prealábilă, pl. prealábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prealabil a. care trebue zis, făcut, examinat înainte de a trece mai departe: chestiune prealabilă. ║ adv. înainte de toate.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prealábil, -ă (ea 2 silabe) adj. (fr. préalable, d. aller, a merge, după lat. praeámbulum, preámbul. V. pre 2). Care trebuĭe să se facă înainte de a începe alte lucrurĭ: examin [!] prealabil, studiĭ prealabile, chestiune prealabilă. Adv. În mod prealabil: o substanță uscată prealabil. – Sin. cu preliminar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink