căutare avansată
12 definiții pentru „pragmatic”   declinări

PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor l-a pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală s-au aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată l-a fapte, l-a evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor l-a o importantă problemă laică s-au bisericească. 3. S. f. Parte a semiotici care studiază scopurile, efectele și implicațile utilizări construcților lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj. 1. Care aparține pragmatismului, referitor l-a pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală s-au aparentă). 2. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată l-a fapte, l-a evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor l-a o importantă problemă laică s-au bisericească. – Din fr. pragmatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAGMÁTIC adj. v. practic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAGMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de pragmatism; propriu pragmatismului. Concepție ~că. 2) depr. (despre persoane) Care apreciază realitatea decât în funcție de utilitatea practică a acesteia. Politician ~. /<fr. pragmatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor l-a pragmatism; bazat pe pragmatism. ♦ (Peior.) Care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. Bazat pe studierea faptelor. 3. (Ist.) Pragmatica sancțiune = lege care emană de l-a parlament s-au de l-a suveran, cu privire l-a o importantă problemă laică s-au religioasă. [Cf. fr. pragmatique, lat. pragmaticus < lat., gr. pragma – afacere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmărește aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor. ♦ ~ a sanctiune = lege care emană de l-a parlament s-au de l-a suveran, cu privire l-a o importantă problemă laică s-au religioasă. II. s. f. parte a semiotici care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. (< fr. pragmatique, lat. pragmaticus, gr. pragmatikos, /II/ engl. pragmatics)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor l-a pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (Înv.; în expr.) Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă decât de succesiunea evenimentelor politice și militare, fără a ține seama de complexul economic și cultural al dezvoltări societăți. Sancțiune pragmatică = (în țările din apusul Europei) decret de stat privitor l-a o importantă problemă laică s-au bisericească. – Fr. pragmatique (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de deka_u | Semnalează o greșeală | Permalink

pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. sg. pragmátică, pl. pragmátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pragmàtic a. relativ l-a afacerile civile și sociale: istorie pragmatică, care prezintă evenimentele așa, încât să se poată trage din ele concluziuni practice pentru afaceri; sancțiune pragmatică, regulament în materie ecleziastică, în special actul prin care Carol VI de Austria asigură (1713) ficei sale Maria Terezia succesiunea l-a tron.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*pragmátic, -ă adj. (vgr. pragmatikós, d. prágma, fapt, afacere. V. pramatie). Relativ l-a afacerile politice. Sancțiune pragmatică, regulament care emană tot odată de l-a o adunare și de l-a un suveran și de cele maĭ multe orĭ e relativ l-a lucrurĭ bisericeștĭ. (Se zice în special de actu pin [!] care Carol VI al Austriĭ asigură l-a 1713 fiĭceĭ sale Maria Tereza succesiunea l-a tron).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRAGMATICA SANCȚIUNE 1. P.S. din 554, promulgată de împăratul bizantin Iustinian I, dupe cucerirea Regatului ostrogot din Pen. Italică. Stabilea organizarea adtivă a Italiei sub stăpânirea bizantină. 2. P.S. din 1483, decret emis de regele Franței Carol VII l-a Bourges, dupe Conciliul de l-a Beril. Stabilea raporturile Biserici din Franța cu Regalitatea. Revocată de Ludovic XI (1461) și invocată periodic; ulterior a fost înlocuită, în 1516, prin Concordatul de l-a Viena. 3. P.S. din 19 apr. 1713, emisă de Carol VI de Habsburg. Stabilea că succesiunea se poate efectoa și pe linie feminină, precum și indivizibilitatea teritorilor monarhiei. Impusă din 1720, dupe nașterea Mariei Tereza, în 1717. Contestată în 1740, l-a moartea lui Carol VII de Prusia și Bavaria, a condus l-a Războiul de Succesiune l-a Tronul Austriei (17401748); a rămas totuși în vigoare până în 1919.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink