PRAGMATIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique.