practicántă s. f., pl. practicánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRACTICÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care, pregătindu-se să activeze într-un anumit domeniu, își face practica necesară. /<germ. Praktikant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRACTICÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care face practică (pregătindu-se pentru o activitate într-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRACTICÁNT, -Ă s. m. f. cel care îndeplinește un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. ◊ cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. (< germ. Praktikant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

practicánt s. m., pl. practicánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink