prânzire sf vz prânzare

prânza v vz prânzi

prânzare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~zire / Pl: ~zări / E: prânza] 1 (Pop) Prânz (9). 2 (Îrg; îlv) A sta (sau a ședea) la ~ A prânzi (1).

prânzi [At: PALIA (1581), 180/17 / V: (reg) ~za / Pzi: ~zesc, (îrg) prând / E: prânz cf lat prandere] 1 vi A mânca la prânz (1) Si: a dejuna (2), (îrg) a merinda, (reg) a miezăza, a prânzui. 2 vi (Îrg; pgn) A mânca în oricare dintre momentele principale ale zilei Si: a prânzui. 3 vt (Reg; c. i. oameni) A oferi un prânz (1).

PRÎNZARE s. f. (Popular și arhaizant) Acțiunea de a prinzi. 1. Masă, mîncare. Au făcut popas la o dumbravă zisă a lui Macarie și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. Bună prînzare am avut și vrednică muiere mă îngrijește, a zis plugarul. id. D. P. 117. Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu:... Să-ți iei un dar de la mine, Trei mioare de frigare Și-încă una de căldare Ca să-ți fie de prînzare. ALECSANDRI, P. P. 54. 2. (Numai în exp r.) Cale de o prînzare = cale de o jumătate de zi, de dimineață pînă la masa de prînz. Nainte murgul trecea savai cale d-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432.

PRÎNZI, prînzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prînz, a mînca la amiază; (Transilv., Bucov.) a lua masa de dimineață. O s-avem cinstea și plăcerea de a prînzi între patru ochi? – Ba, cu voia matale, domnule Bădie, s-avem cinstea și plăcerea de a prînzi între douăzeci și patru. HOGAȘ, M. N. 24. Aici să șezi să prînzești, îți dau lapte dulce, acru și smîntînă de poftești. PANN, P. V. I 24. Frunzuliță ș-o nuia, Spune-i bade, maică-ta, Să prînzească, să-i ticnească, Că eu n-o să-i intru-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 269. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Părinciorii mei Prînzul ce prînzesc Nu mi-l pot prînzi Tot de mila mea Și de jale grea. TEODORESCU, P. P. 46. ♦ (Regional) A lua masa de dimineață. Deci, în ceasul dimineții, Cînd prînzesc acei ce au, în cetate-aici erau Lîngă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. A doua zi de dimineață... pe cînd prînzeau, baba ieși pînă în grajdi. EMINESCU, N. 22. ♦ (Impropriu) A cina. Parcă aseară ai prînzit acolo... – Am prînzit. D. ZAMFIRESCU, R. 46. ♦ Tranz. (Rar, despre animale) A sfîșia, a devora, a mînca. Știi... de găinile mele? – Hereții, ulii, dihorii și vulpile le prînzesc regulat. VISSARION, B. 141.

A PRÂNZI ~esc intranz. A lua prânzul; a mânca la amiază; a dejuna. /Din prânz

prânzare f. mâncare la prânz: o mioară să-ți fie de prânzare POP.

prânzì v. a mânca la prânz. [Lat. PRANDERE].

prînzáre f., pl. ărĭ (d. prînz, după crezare, vînzare). Rar. Prînz, prînzire: îșĭ isprăviseră prînzarea din pită și brînză (Sadov. VR. 1928, 1, 52).

prînzésc v. intr. (lat. pop. prandire, îld. prandére, a prînzi). Mănînc la prînz. V. cinez.

prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării

prânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzesc, 3 sg. prânzește, imperf. 1 prânzeam; conj. prez. 1 sg. să prânzesc, 3 să prânzească

prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării

prânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzesc, imperf. 3 sg. prânzea; conj. prez. 3 să prânzească

prânzare s. f., g.-d. art. prânzării

prânzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzesc, imperf. 3 sg. prânzea; conj. prez. 3 sg. și pl. prânzească

PRÂNZARE s. v. banchet, dejun, masă, ospăț, praznic, prânz.

PRÂNZI vb. a dejuna, (înv. și reg.) a merinda, (reg.) a prânzui, (prin Maram.) a gusta. (A ~ pe la ora 14.)

prînzare s. v. BANCHET. DEJUN. MASĂ. OSPĂȚ. PRAZNIC. PRÎNZ.

PRÎNZI vb. a dejuna, (înv. și reg.) a merinda, (reg.) a prînzui, (prin Maram.) a gusta. (A ~ pe la orele 14.)