POZĂ, poze, s. f. 1. Atitudine, ținută, poziție. Prin poza, prin ținuta călărețului, e exprimată grație, lumină, veselie, viață. GHEREA, ST. CR. III 322. Cerbul miraculos și vînătorul pocăit produc contrast, prin pozele lor, în care se străvăd simțiminte adînci. ODOBESCU, S. III 59. ◊ Expr. A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată, căutată anume, cu scopul de a produce impresie. O, ce poză triumfătoare își ia... cînd se răstoarnă în trăsură, și cu aer marțial răspunde la saluturile pietonilor! VLAHUȚĂ, O. A. 444. Dar pe cînd vrea să iasă pe ușă, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luînd o poză foarte marțială. CARAGIALE, O. II 165. 2. (Popular și familiar) Fotografie. Ți-am văzut poza de bacalaureat în vitrină. VORNIC, P. 30. ♦ Imagine, ilustrație. Primiseși ca premiu un album cu poze colorate. PAS Z. I 174.