POZVOLENIE s.f. (Mold.) Permisiune. Pozvolenie mi s-au dat pentru aceaea cu lucrurile tale: precum îmi va plăcea, așea mă voi sluji. CD 1698, 28^r. Și domnii și-au luat pozvolenie să se întoarcă în țările lor. PSEUDO-AMIRAS; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; CD 1770, 33^v. Etimologie: pol. pozwolenie, rus. pozvolenie. Vezi și pozvol, pozvoli, pozvolire. Cf. p o s l u ș a n i e (3), pozvol, pozvolire.