opțiuni

5 definiții pentru pozvolenie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pozvolenie sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 284/29 / S și: posvolenie / Pl: ~ii / E: pn pozwolenie, rs позволение] (Îrg) Permisiune. corectat(ă)

POZVOLENIE s.f. (Mold.) Permisiune. Pozvolenie mi s-au dat pentru aceaea cu lucrurile tale: precum îmi va plăcea, așea mă voi sluji. CD 1698, 28r. Și domnii și-au luat pozvolenie să se întoarcă în țările lor. PSEUDO-AMIRAS; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; CD 1770, 33v. Etimologie: pol. pozwolenie, rus. pozvolenie. Vezi și pozvol, pozvoli, pozvolire. Cf. p o s l u ș a n i e (3), pozvol, pozvolire.

pozvolénie f. (rus. pozvolénie, pol. pozw-). L. V. Permisiune.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POZVOLENIE s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimtământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.

pozvolenie s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CONSIMȚĂMÎNT. CONSIMȚIRE. ÎNCUVIINȚARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

Intrare: pozvolenie
pozvolenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozvolenie
  • pozvolenia
plural
  • pozvolenii
  • pozvoleniile
genitiv-dativ singular
  • pozvolenii
  • pozvoleniei
plural
  • pozvolenii
  • pozvoleniilor
vocativ singular —
plural —