povățuitor, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. II, 326 / V: ~iu sm / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: povățui + -tor] 1 smf (Rar) Persoană care îndrumă, sfătuiește Si: călăuzitor, îndrumător, sfătuitor, (înv) povață (1). 2 sm (Înv) Călăuză, ghid pe un drum, într-un loc, la cineva. 3 sm (Înv) Conducător. 4 sm (Înv) Șef. 5 sm (Înv; îs) ~iu de tunuri Artilerist.