POTROC, potroace, s. n. 1. Ciorbă de pasăre, înăcrită cu borș sau cu zeamă de varză. Cînd am trecut încolo, aveai un potroc de cucoș, frate Ene!... îngînă cu duioșie Răducan. SADOVEANU, O. I 486. Aduceau tuslamalele și potroacele în castroane aburinde. I. BOTEZ, ȘC. 24. Potrocul se face și cu moare de curechi, și se lasă cam acruț, mai ales cînd gospodarul e mahmur. ȘEZ. VI 73. ♦ (Numai la pl.) Măruntaie de pasăre care se pun în această ciorbă. Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. 2. (În forma potroacă) Mîncare foarte sărată. – Variantă: potroacă s. f.