POTPURIU, potpuriuri, s. n. (Muz.) Suită de fragmente din opere, operete etc. sau de melodii ori cântece, fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, învălmășeală. [Var.: potpuri s. n.] – Din fr. pot-pourri.

potpuriu sn [At: HELIADE, F. 51/13 / V: ~ri / Pl: ~ri / E: fr pot-pouri] 1 Piesă muzicală alcătuită dintr-o suită de fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau de melodii ori cântece grupate fără o legătură strânsă între ele. 2 (Rar; fig) Amestecătură.

POTPURIU, potpuriuri, s. n. Suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag. [Var.: potpuri s. n.] – Din fr. pot-pourri.

POTPURIU, potpuriuri, s. n. Piesă muzicală alcătuită din fragmente de arii diferite. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag, confuzie. Nu știu cît ținu acest potpuriu de vedenii, căci cînd am deschis ochii, era ziua mare. NEGRUZZI, S. I 60.

POTPURIU s.n. Bucată muzicală compusă din fragmente din diferite arii celebre, cunoscute. ♦ (Rar; fig.) Amestecătură, confuzie. [Scris și pot-pourri, var. potpuri s.n. / cf. fr. potpourri].

POTPURIU s. n. 1. aranjament muzical din fragmente extrase din opere, operete sau din melodii cunoscute, fără o strânsă legătură între ele. 2. (fig.) amestec de lucruri diverse; amalgam. (< fr. pot-pourri)

POTPURIU ~ri n. 1) Piesă de muzică, mai ales instrumentală, constând din fragmente de arii, cântece și melodii cunoscute. 2) Amestec de lucruri eterogene. /<fr. pot-pourri

potpuri sn vz potpuriu

POT-POURRI s.n. v. potpuriu.

POTPURI s.n. v. potpuriu.

potpurì n. 1. ghiveciu de bucate; 2. bucată de muzică compusă din diferite arii cunoscute, producțiune literară făcută din fragmente desperechiate; 3. fig. amestecătură: un potpuri de videnii NEGR. (= fr. pot pourri).

*potpourrí n., pl. urĭ (pronunțat popurí, d. fr. pot, oală, și pourri, putrezit, [cuv. tradus după sp. olla podrida], ghivecĭ, fig. bucată literară orĭ muzicală amestecată). Bucată muzicală compusă din bucățele luate din alte bucățĭ.

potpuriu s. n., art. potpuriul; pl. potpuriuri

potpuriu s. n., art. potpuriul; pl. potpuriuri

potpuriu s. n., art. potpuriul; pl. potpuriuri

potpuriu

potpuri, -riuri.

POTPURIU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frutti (pl.). (Un ~ din operete.)

POTPURIU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frutti (pl.). (Un ~ din operete.)

potpuriu (< fr. pot-pouri), aranjament* muzical format din fragmente eterogene (disparate) aparținând mai multor lucrări, îmbinate liber, fantezist, fără o logică anumită. P. de obicei îmbină cântece la modă, arii* din operete*, dansuri* de mare circulație.