POSTULÁT (< fr., lat.) s. n. (LOG.) Propoziție pe care o acceptăm, deși ea nu este nici evidentă, nici demonstrabilă, ca principiu în derivarea enunțurilor ulterioare într-un sistem deductiv sau în desfășurarea unei acțiuni; opus axiomei, concepută ca propoziție evidentă. ◊ Postulatele rațiunii practice = (la Kant) teze ale filozofiei clasice care, fiind metafizice, nu pot fi demonstrate prin rațiunea teoretică, dar fără de care ar fi imposibilă viața morală, astfel încât ele sunt presupuse de rațiunea practică ori conștiința morală; existența lui Dumnezeu, libertatea voinței umane, nemurirea sufletului. ♦ (În limbajul curent) Axiomă, premisă. ♦ (MAT.) Principiu recunoscut ca adevărat, de la care de pleacă într-o demonstrație (ex. p. lui Euclid).